Analfabetul functional este in cele mai multe cazuri o persoana inteligenta, cu scoala. A terminat chiar si o facultate dar este incapabil sa se descurce cu succes in viata.
Literatura de specialitate defineste Analfabetismul funcţional ca fiind “ incapacitatea individului de a folosi deprinderile de citire si scriere dar nu se refera la inabilitatea de a citi, ci la inabilitatea de a înţelege ceea ce citeşte.”
La baza formarii individului sta scoala. Multi oameni confunda invatatul si scoala cu acumularea cunostintelor,abilitatilor,sau invatarea din experiente.Cei mai multi tineri aleg sa mearga la scoala si sa scape de examene,doar pentru o diploma. Scoala te invata sa inveti dar nu te indruma sa ai succes in viata. Nu de putine ori, studentii sau elevii reproduc mecanic textele unor profesori, fara ca sa le inteleaga continutul. Asta creaza sabloane de gandire iar in final se nasc sabloane de comportament.
O natiune care nu este creativa este o natiune care regreseaza.
Am fost inzestrati cu resurse nelimitate. Si atunci de ce-ar mai fi nevoie sa invatam mereu lucruri noi? Pentru ca asta tine de adaptarea omului modern la factorii de mediu.Adeseori oameni foarte inteligenti sunt inadaptabili social. Ori, premizele reusitei in viata sunt asigurate in proportie mica de ceea ce stii,de ce ai invatat in scoala,in raport cu ceea ce stii sa faci cu ceea ce stii.
Astfel Analfabetii functionali ai noului mileniu ajung la o firma si nu stiu ce sa faca,ajung in parlament si nu stiu sa faca legi iar justitia nu stie sa faca dreptate.
Am intalnit nenumarati tineri care afirmau ca au studiile terminate. Pentru ei sunt limitate déjà toate resursele si valorile.Ori “invatarea”este un proces continuu care nu se termina niciodata.
De cele mai multe ori scoala nu-ti ofera modele,accentul maxim fiind pus pe capacitatea de memorare. Esti mai bun cu cat poti retine mai multe.
Viata insa prin experientele sociale si profesionale te invata sa cercetezi,sa te dezvolti si te obliga sa reflectezi constient si ghidat asupra experientelor tale si invatamintelor pe care le tragi din ele.
Cele mai multe relatii adauga doar timp experientelor tale si nu adauga valoare.
Daca esti asa destept de ce nu esti si bogat,sfideaza morala un silogism american.
Crezul unanim este ca Bogatia este apanajul omului “descurcaret”,imoral in cele mai multe cazuri,in timp ce pentru inaccesul meu la bogatie sau valori, exista intotdeauna un vinovat: guvernul,vecinii,scoala,dar niciodata Eu!
Poti sa fii intelligent,dar asta nu te face in mod automat si cult.
Inadaptabilitatea la conditiile mereu in schimbare este data de centrarea si concentrarea individului nu pe valori si pe idealuri de viata ci pe destinatii.
Desigur,adeseori,lipsa valorilor morale si sociale imping individual spre analfabetism functional. Mimam relatiile si nu adaugam decat putina valoare prin ceea ce facem. Nu ne recunoastem propriile limite,decat atunci cand acestea se infatiseaza sub forma unor beneficii imediate si grandioase in timp ce ignoram complet limitele celorlalti.
Refuzam sa facem binele doar din prea multa mandrie.
Realitatile noastre ar trebui sa se bazeze pe ratiune iar Logica lui Aristotel ar trebui s-o cunoastem si s-o aplicam mai bine ca Tatal nostru.
Alfabetizarea omului modern ar trebui sa fie un proces continuu menit a-i remodela obisnuintele,astfel incat sa faca fata schimbarilor din lumea sau societatea in care alege sa traiasca.Dar pentru asta ar trebui sa fie mai auto-critic si sa ia atitudine,calitati care izvorasc dintr-o ierarhie de valori interioare foarte puternica.
Analfabetul functional nu este o persoana rea sau inutila in societate,el doar a refuzat sa combine in actiuni practice de zi cu zi,resursele personale si sociale de care dispune,astfel incat sa capete obsnuinte noi care sa-l faca permanent adaptabil si functional.
articol scris de Florin Lele si aparut in Business News Magazin luna ianuarie 2015
