Arta de a servi, o sursă de împlinire personală: gânduri de la un antreprenor din Oradea

”De tot ce am eu se bucură foarte multă lume și multe guri fiindcă nu le-am făcut pentru mine. Nu mi-am construit pentru mine o casă. (…)Tot ce am făcut, a fost pentru oameni. Am făcut o clinică unde să vină oamenii să se trateze. Am făcut o pensiune în care nu stau și unde vin oamenii să se relaxeze. Mi-am luat un atestat de bioterapie în loc să merg la mare cu banii respectivi, asta ca să ajut oamenii să se trateze…Am o mulțime de lucruri de care se bucură pacienții, clienții, prietenii mei și ei spun: ‹Bine, dar de ce nu ai făcut asta pentru tine?›. Dar eu parcă mă simt mult mai bine dacă știu că tu, care ești prietenul meu, te bucuri că ești la mine.
În viață poate nu obții tot ce îți dorești. Pentru unele lucruri trebuie să lupți ca să le ai. Eu dacă nu am provocări, dacă nu costă, dacă nu doare, adeseori lucrurile gratuite nu au valoare. Dacă le obții pe nepusă masă, așa se și duc.”

ZiggY
Florin Lele
Cum să atingi echilibrul personal
Într-o lume a vitezei și a dorinței a face mai mult, mai repede, mai bine să menții o balanță între diversele sfere ale vieții este foarte dificil pentru mulți oameni ai poporului meu.
Îmi place să-i găsesc pe cei care îmi arată, prin exemplul personal, că se poate ajunge la acea linie fină numită echilibru.
Așa ajung să mă întâlnesc cu un antreprenor orădean a cărui poveste de viață trasează această linie.
Stabilim să ne vedem chiar la cabinetul de recuperare medicală pe care îl conduce, în apropierea parcului Mihai Viteazul din Oradea.
Era o după amiază splendidă, primăvăratecă, în care porii pielii absorbeau cu nesaț lumina Soarelui care se revărsa cu generozitate. Orașul vibra de forfota oamenilor, încurajați de vremea frumoasă să fie și mai activi decât de obicei.
Ajung la cabinet și din prima constat o energie diferită. Asistentele de acolo erau zâmbitoare iar pacienții pe care i-am văzut, cât timp am așteptat, se lăsau purtați de îndrumările primite.
Văd o vitrină plină cu cărți, mesaje pe pereții exteriori de sticlă care vorbeau despre zâmbet, comunicare și prietenie.
– Te salut Ziggy! Mă întâmpină el cu un aer relaxat.
– Îmi pare bine!
– Vin-o, te poftesc în biroul meu ca să discutăm mai pe-ndelete. Aici, culoarea crem deschis a pereților, mobilierul simplu și biroul solid îmi trezeau o stare de bine, de încredere că am ajuns
într-un loc potrivit pentru mine.
-Ceai ?
-Daa, de fructe de pădure să fie.
Cana îmi este adusă și o nouă poveste se așternea.
Îl percepeam ca serios și foarte calculat. Constat apoi că dincolo de impresia inițială era mai mult de atât.
Soția și fiica sa au trecut pentru scurt timp pe acolo ca să ne salute. Simțeam respectul și dragostea pe care le emana în preajma lor, iar ele știau asta.
Povestea sa era ca desprinsă din filme, cu multe urcușuri și coborâșuri dar mai ales momente cheie care l-au determinat să privească în interior mai mult: școala, cariera militară pe care dorea de mic
s-o urmeze, afacerile pe care le-a dezvoltat și mai ales cele trei căderi financiare dure pe care le-a suferit.
– Tocmai aceste momente mi-au modificat scara valorilor după care trăiesc. Ziggy, am avut o situație în care l-am ținut pe un vechi prieten să mă aștepte mult și bine ca să-mi fac loc în agendă pentru el. Ultima discuție cu el mi-a rămas întipărită în minte: „De trei luni stau ca tu să-ți faci loc în agendă pentru mine. Iar noi suntem prieteni. Eu nu sunt clientul tău? Dacă aș fi fost n-aș fi avut atâta răbdare. Unde sunt valorile de care tu îmi vorbeai?“ Mi-a trimis o poezie. În celălalt birou se află o frântură pusă ca moto la masa la care lucrez: Atunci când alergi prea repede ești ca un cadou niciodată deschis. Ziggy, cel mai important lucru pe care-l poți dărui cuiva e chiar timpul tău. Nu e nevoie să faci lucruri ieșite din comun ci să faci să conteze acel timp, în care ești 100% pentru persoana din familie sau prieteni. Oamenii nu uită un lucru: felul în care îi faci să se simtă. Dacă faci din asta una din devizele tale e foarte simplu să treci peste toate dificultățile care apar inevitabil în viață sau în afaceri.
– Așadar, atenția pe care o acorzi calității relațiilor e cea care te aduce în echilibru.
– Exact Ziggy! Tot ce am făcut apoi am făcut pentru oameni, cu gândul de a-i servi mai bine în fiecare afacere în care activez.
Terminasem a doua cană de ceai deja și aveam senzația că ne cunoșteam de o viață. Am descoperit un om între oameni, pe care adversitatea l-a învățat să aprecieze mai mult fiecare clipă și să reducă ritmul în care se mișcă în această lume.
Era vremea să ne despărțim. Vorbele sale însă îmi vor rămâne întipărite în minte pentru totdeauna. Am ieșit entuziasmat, urma o aventură mult așteptată, plecam să explorez o peșteră din apropiere.

Arta de a servi, o sursă de împlinire personală: gânduri de la un antreprenor din Oradea

Leave a Reply