Oare chiar merita sa renuntam la puterea noastra pentru cateva lucruri de care oricum ori ne plictisim, ori pana in final platim un pret mult prea mare, ori nu ne sunt de folos; incarcand, dulapurile, balconul, debaraua si beciul pana la refuz fara rost?
Sunt oare oamenii invidiosi in pace cu ei insisi si cu ceilalti?
In cartea sa ”Viata Este Aici si Acum”, Osho ne spune ca un om a venit la el sa fie invatat cum sa isi gaseasca pacea, in cautarea careia se afla deja de ceva timp, si cum nimeni n-a reusit sa ii spuna vreo metoda fermecata care sa il aduca la acea stare, a concluzionat ca toti maestrii sunt mincinosi si falsi.
“Am venit direct la tine, ca sa-mi gasesc pacea”, i-a spus omul lui Osho. Iar maestrul i-a raspuns:
“Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici incet si sa iesi pe usa! Aici nu poti gasi pacea, iar daca vei incerca, vei ajunge la concluzia ca si eu sunt ipocrit”!
” Ce vrei sa spui ”, l-a intreabat omul?
Iar Osho i-a raspuns:
“ La cine ai mers si ai cerut, de vii agitat si nelinistit? Te-a initiat cumva vreun guru in neliniste? In ce ashram ai invatat cum sa fii tulburat? ”
“Nu am invatat nicaieri acest lucru ”, raspunse barbatul. “
Inseamna ca esti foarte priceput, daca ai reusit sa-ti creezi singur toate aceste tulburari mentale. Ce nevoie ai sa mai vii la mine? Daca ai putut, singur, sa te agiti, atunci tot singur vei putea si sa te linistesti. Asa ca nu ai ce cauta aici. Si te rog, nu spune nimanui ca ai fost la mine, pentru ca eu nu am nimic de-a face cu ceea ce ti se intampla! Problema este ca tu cauti metode prin care sa devii agitat. Nu exista decit o singura cale prin care poti atinge pacea: accepta si nu te mai agita fata de tulburare si neliniste. “
“ Nelinistea este un produs al atitudinii de non acceptare. “
Osho, cu sharmul lui binecunoscut, aduce foarte bine in prim plan marile trairi existentiale ale omului, acele credinte distorsionate care creeaza in viata multora haos, nelasandu-i sa traiasca in pace cu ei insisi si cu ceilalti.
Asta nu inseamna ca oamenii sunt buni sau rai, ci ca ceea ce au invatat sau n-au fost invatati sa gandeasca, sa cuvante sau sa faca, poate adesea sa-i duca spre rezultate nedorite, trezindu-se ca si-au irosit viata in zadar, abia pe ultima suta de metri.
Cati si-au dat seama pana acum ca alearga dupa lucruri materiale, doar fiindca doresc sa isi umple un gol? Cati s-au gandit ca vad bogatia, ca o incununare a fericirii si iubirii, care lor le-a lipsit inca de mici copii fiind?”
Exista oare o cale spre un loc in care chiar putem trai in armonie unii cu altii,nemanifestand ura si ranchiuna,decat iubire?
