Suntem desculti, flamanzi si goi,dar suntem noi doar atunci cand stam ”cuibariti” la pieptul mamei.
Oare cati dintre noi,neglijenti,am pasit incaltati si-am calcat sufletul mamei in picioare?
Sunteti mandri de aceasta fiinta minunata, mama, care v-a croit destinul?
Sau mai faceti ca din cand in cand, pe chipul ei bland sa brazdeze siroaie de lacrimi, de dor sau suparare?
