Ma iubesti ?

-Ma iubesti?
-Da,te iubesc !
..
-Cat de mult ma iubesti?
-..
-Tu nu stii sa iubesti !
-..
Poate si tu ai fost “agasat” de intrebarile uneori repetate ale partenerului sau prietenului tau.
Poate crezi ca dragostea ta nu mai sta in cuvinte ci in cadourile scumpe pe care le cumperi,in bunurile si bijuteriile pe care i le daruiesti. Insa nu e asa..

Exista doua atitudini fundamentale care contribuie la decaderea sau la inaltarea unei relatii:
Sa cauti Separarea in tot ce faci sau sa cauti Unirea in tot ce faci.

Unirea e Iubire.

Devenim adesea ingrijorati de intensitatea iubirii aproapelui. Iubim patimas uneori,alteori orbeste,alteori detasat. Fie ca iubim femeia visurilor noastre sau pe un prieten bun,vrem asigurari ca iubirea lor pentru noi este diferita de toata atentia pe care ei o pot darui altcuiva. Nu putem trai fara iubire. Iubirea e sentimentul care ne umple inimile.Iubirea este bunatate si in absenta ei orice am face unii pentru altii,nu inseamna nimic.
Este și una din cele trei virtuți cardinale, alături de credință și de nădejde.

Exista insa mai multe feluri de a iubi si atunci cand intrebam sau suntem intrebati despre intensitatea iubirii noastre vrem desigur s-o incadram in acele tipare menite a ne asigura linistea sufleteasca.

Exista intre oameni o iubire patimasa,o iubire erotica dependenta de trup. Iubim placerea trupeasca,in detrimentului altor trasaturi. Si atunci cand aceasta placere dispare ne pierdem pasiunea si renuntam. Daca partenerul iti inseala increderea,devii subit orbit de gelozie si unii pot ajunge chiar la crima. Cum se pot justifica astfel de fapte necugetate,fata de o persoana pe care totusi o iubeai ? Perspectiva pierderii “obiectului” veneratiei,e asemeni pierderii unui intreg univers.

Un alt tip de iubire e aceea intre prieteni si aici intalnim trei tipuri de prietenie:

Primul tip este intre cei care se iubesc (se împrietenesc) pentru că sunt de folos unul altuia. Prietenia lor nu este trainica pentru ca iubirea lor este doar pentru binele lor si nu pentru binele celor pe care ii iubesc iar la un moment dat fiecare va cauta pe altcineva sa-i fie de folos. Am avut prieteni in aceasta categorie. Cand interesul lor vizavi de beneficii a scazut,a incetat si “prietenia”.

Al doilea tip de prietenie(iubire) este intre cei care se împrietenesc din plăcere. Oamenii se îndrăgostesc repede, dar la fel de repede își pierd interesul.Tipul acesta de prietenie poate deveni insa cu timpul adevarat pentru ca oamenii care se imprietenesc in acest mod vor să-și petreacă viața împreună. Aici sunt prieteniile din copilarie.

Ultimul tip de prietenie este si cea mai rara pentru ca ea se intampla numai intre oameni asemanatori si egali ca personalitate si caracter,buni și virtuoși, care-si doresc binele celuilalt prin natura lor, ca oameni buni. Este insa nevoie de timp pentru ca oamenii acestia să se cunoască și să își ofere încredere unul altuia. Prietenii acestia pot fi chiar si oameni rai,insa prietenia lor nu va fi adevarata,deoarece prieteniile adevarate nu pot fi decat intre oameni buni si virtuosi.
Nu toate prieteniile vor fi între oameni egali; pentru ca diferendele de virtuoazie vor face ca unul sa iubeasca mai mult si altul mai putin:ignorantul nu va putea fi prieten cu înțeleptul, si nici supusul cu regele.

In invataturile sacre,Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa fim foarte atenti in alegerea prietenilor si a celor care ne iubesc deoarece prin dragoste fiecare ia asupra lui viata celuilalt.

Si atunci de ce renuntam uneori atat de usor? De ce ajungem sa ne detasam increderea si sa schimbam prieteniile si iubirile precum o lenjerie de corp?..

Poate dintr-un sentiment de nesiguranta,sau poate din unul de prea plin.

Exista foarte multe relatii de iubire care se cladesc la durere si disperare. Ea sau el tocmai au traversat o despartire si sunt cu sufletul gol,pustiit. El marele Don Juan e un vanator si cauta o prada sensibila,slaba pe care s-o poata domina. Si ea devine prada perfecta. Se azvarl amandoi intr-o pasiune erotica nebuna,razbunatoare care nu peste mult timp sfarseste cu certuri si amenintari. Oare de ce?

Cand iubesti din prea plinul inimii tale, iubesti frumos,iubesti tandru,iubesti impacat. Si dragostea se revarsa asupra ta si a lui in mod divin,ceresc.Dar daca in prea plinul inimii tale nu e dragoste,tot ce daruiesti nu e dar,e compensare.Tot ce daruiesti o faci ca sa primesti acel ceva care sa umple golul inimii tale. Multi daruim gol la gol. Piatra la piatra. Sau imaginatie la imaginatie. Adica ce ne imaginam despre celalt ca ar putea fi. Si niciunul nu-l vedem corect pe celalalt.Si ce-si spun oamenii la cearta sau la despartire? “Nu este ceea ce am crezut ca e.”

Daca vrei sa ai armonie in relatia cu prietenii,iubitul,iubita sau cu cei din jur,atunci trebuie sa existe o concordanta intre ceea ce crezi,ce gandesti si ce faci. Cand una dintre acestea se schimba,apare dizarmonia si dispare intelegerea si dragostea. Aceste trei stari fie te apropie,fie te separa de cei de langa tine,iar odata cu asta iti dispare si starea de bine.

Oare din cauza asta cei mai multi nu se simt bine?

Cand iubesti din prea golul unei inimii pustiite de o relatie ce tocmai sa stins, esti secatuit de iubire,nu mai ai ce sa darui. Doar astepti. Si iubirea ta devine impresurata de cinism si frustrare. Poate crezi ca-ti gasesti in sfarsit linistea,dar te amagesti. Nu faci nimic,decat sa razbuni amintirile grotesti prin patima placerii trupesti.
Nu poti primi ceva de la o fiinta daca nu i-ai daruit din prea plinul inimii tale.

Dar oare cat dureaza iubirea?..

In consideratia iubirii profunde,poate ca cea mai elocventa forma de iubire este relevata si revelata în dialogul dintre Iisus Hristos si Petru (Ioan 21, 15-17). Dupa invierea din morti atunci cand Iisus I se arata lui Petru acesta il intreaba:
-Ma iubesti,Petre?
-Da,Te iubesc !
-Ma iubesti Petre?
-Da,Te iubesc !
Si Iisus il intreaba pe Petru pentru a treia oara..
-Ma iubesti,Petre?
.. E un sentiment stanjenitor sa fii intrebat a treia oara dupa ce ai raspuns deja cu da de de doua ori.Dar si Petru s-a lepadat de trei ori.Si Petru devine confuz si se gandeste.. Doamne.. O fi patit ceva Invatatorul.. o fii de la rastignire..
Si raspunde : Da Rabi,Te iubesc !

Am cercetat vechile scrieri grecesti cu privire la sensul cuvintelor legate de intrebarile lui Iisus.
Ceea ce am gasit sunt cele mai profunde variatii de sensuri ale iubirii din cate exista..
Defapt,in limba greaca prima intrebare pe care i-o adreseaza Iisus lui Petru este:
-Erame me,Petre?
-Erame te,Rabi!
Cuvîntul erame din verbul grecesc έρως semnifică în general iubirea pasională,dependenta care e adeseori asociata si cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă si care-l transformă pe cel iubit în obiect, devenind astfel un mod defectuos al relației personale.Poate insa desemna și o iubire prietenească intensa ca traire.In erame setea pe care o are cel care iubește nu se stinge oricît de aproape ar fi de cel iubit.

Cand l-a negat prima data Petru pe Iisus la acest tip de iubire face referire:
-Petre ma iubesti cu setea care nu se stinge NICIODATA oricat de aproape sau departe ai fi de Mine?..

Noi, simplii muritori, nu putem decat cu greu experimenta acest tip de iubire spiritualizata, inalta. Iubirea noastra pentru celaltalt, este adeseori o iubire contemplativa, egoista, erotica, chinuitoare,in care nu putem ramane in celalalt fara renuntare. Cu totii am experimentat si experimentam la un moment dat in viata acest tip de iubire umana egoista.
Iubirea insa nu ramane doar la stadiul de eros in setea pe care o are cel care iubește și care nu se stinge oricît de aproape ar fi de cel iubit. Iubirea e mai mult de atat.

A doua intrebare pe care i-o adreseaza Iisus lui Petre este:
-Fileas me,Petre?
“Philia este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este iubirea tandra. Este o legătură puternică, o iubire liniștită, netulburată de pasiunea lui eros și plină de virtuți. Ea înseamnă loialitate față de prieteni, virtute, egalitate și bucuria de a face ceva împreună. Φίλος este prietenul, de care suntem legați prin dragoste reciprocă, în preajma lui suntem mereu bine-dispuși, pentru că în lipsa acestei bune dispoziții, Φίλος încetează să fie pentru noi ceea ce este.”
Philia ( φιλία ) este iubirea doar pentru cei apropiați și care nu poate fi folosită în cazul iubirii vrăjmașului.
Iisus vrea sa se asigure ca iubirea lui Petru pentru El,atunci cand l-a negat a doua oara,e o iubire plina de virtuti,loiala ce vine din bucuria de a face ceva impreuna.
Si Petru ii raspunde: -Phileas te,Rabi !

Si in ultima intrebare Iisus il intreaba pe Petru:
-Agape me,Petre?
Agape ( ἀγάπη )este o iubire necesară în relația cu celălalt, dar nu și suficientă. Agape semnifică o iubire care alege și care se manifestă ca un act al voinței. E iubirea neconditionata. Ea nu se poate decat oferi. Daca o ceri,nu e iubire. “Ea înseamnă abandon și negare de sine în favoarea și de dragul celui iubit, este o dragoste sacrificială, care în lume apare doar ca elan, ca o adiere venită din afară, și nu ca factor determinant de viață. De aceea ea nu se manifestă prin trăsături omenești și contingente, ci dumnezeiești și absolute.”

“Întrebarea lui Iisus, repetată și a doua oară, înseamnă că Petru a încălcat iubirea prietenească, φιλία,(philia) și că acum nu i se mai poate cere decît acea iubire pe care el o are pentru toată lumea, acea ἀγάπη (agape) lipsită de căldura și apropierea iubirii prietenești. Este o încercare prin care apostolul trebuie să treacă pentru a-și reînnoi prietenia cu Iisus, pentru a da o nouă dovadă a iubirii lui.”
“Agape (ἀγάπη) este acea dragoste rațională, care ține în primul rînd de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră, și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri.”

Agape înseamnă a iubi pe cineva pentru un anumit motiv, este alegere, este preferința pentru un lucru sau altul în virtutea unor caracteristici ale acelui lucru, a admira pe cineva pentru ceva anume.
Ea se manifestă atît față de Dumnezeu cît și față de semenii noștri, inclusiv față de dușmani.

Iata,trepte barometru pentru intrebarea “cat de mult ma iubesti?”

Fiecare asteptam si primim explicatii variate care satisfac sau nu propria nostra iubire egoista. Tu nutresti o iubire pasionala pentru prietenul sau iubitul tau in erame? Sau o iubire tandra in phileas? Sau iubesti rational, din convingeri si admiratie,din agape?

Oricare ar fi modul tau de-a iubi,cerne-ti iubirea prin fiecare treapta.

Iubirea sta la baza manifestarii umane in individual si in cuplu sau echipa. “Expresia cea mai înaltă a iubirii creștine sunt mesele comune, numite „agape” care aveau loc înainte sau în legătură cu liturghia, dar separate de aceasta, care culminează cu un consum mistic, chiar tainic, al Preacuratului Trup și al Preacinstitului Sînge.”

De aceea ce mai mare onoare pe care poti s-o faci cuiva e sa iei masa impreuna cu el.

Adaptat la cotidian,preludiul oricarei relatii incepe cu o cina,care adeseori se termina cu:..”ma iubesti?”

.. Ne lepadam zilnic de iubirea aproapelui prin gesturi,cuvinte,raceala,atingeri. Secatuiti si goi,cautam disperati raspunsuri ca sa reinnoim in noi legatura si atasmentul profund fata de cel iubit. De aceea iubirea si atasamentul trebuie sa le reafirmam mereu si mereu.

-Prietene.. tu cum ma iubesti?